Tristan Tzara si Cultura Dada

Astazi continuam calatoria noastra prin Judetul Bacau, spre un alt obiectiv cunoscut publicului mai putin care trebuie promovat si anume monumentul ,,Tristan Tzara ‘’ la intrarea in municipiul Moinesti .
Pentru cei care nu stiu Tristan Tzara s-a nascut la Moinesti la data de 16 aprilie 1896 si a decedat la data de 25 decembrie 1963 la Paris .
Din pacate nu s-a pastrat casa memoriala a marelui poet si autor al curentului cultural ,,dadaismul’’ Tristan Tzara care s-a nascut in aceasta zona a Tazlaului Sarat .
Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești si cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.

În anul 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această perioadă semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. În realitate numele de „Tristan” nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner – o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară”.
Dadaismul a reprezentat o mișcare artistică anti-război, născându-se practic din revolta artiștilor împotriva unei societăți războinice, dar și împotriva discriminărilor, mai ales a rasismului. Toate acestea pe fondul istoric al Primului Război Mondial, care i-a determinat pe unii artiști să-și părăsească țările angrenate în luptă și găsească refugiu în Elveția neutră, unde erau feriți de consecințele conflictului. Printre aceștia s-a aflat și românul, evreu de origine, Samuel Rosenstock, cunoscut sub pseudonimul Tristan Tzara. Asupra provenienței acestui pseudonim, rămas în istoria artei, există mai multe teorii, printre care și aceea că numele Tristan ar fi fost ales pentru a face trimitere la celebra opera a lui Wagner. Se pare că în realitate numele a fost ales pentru a exprima starea de spirit pe care poetul o avea în România: trist în țară.

Revenind în Elveția, dacă am fi mers în cafeneaua Cabaret Voltaire din Zurich, prin februarie 1916, am fi putut găsi acolo un grup de tineri intelectuali din diferite părți ale Europei care organizau lungi întâlniri în care își exprimau liber viziunile artistice. Mișcarea care a luat naștere în acest mod trebuia să primească și un nume, ales, desigur, în aceași manieră menită să spargă canoanele tradiționale. Astfel, unul dintre artiștii prezenți în Cabaret Voltaire a deschis la întâmplare, folosind un cuțit pentru hârtie, un dicționar franco-german, la cuvântul dada. În limba franceză se traduce prin căluț de lemn, iar în limba română reprezintă afirmația da, dublată. Așadar, cuvântul a fost considerat potrivit pentru a desemna noua mișcare artistică. Originea numelui este neclară iar Hugo Ball susține că provine din afirmația Da, folosită foarte des în discuțiile purtate de inițiatorii mișcării, de origine românească, Tristan Tzara (pseudonimul literar provine de la cuvântul românesc țara) .


Estetica Dada, care ridiculizează atitudinile naționaliste și materialiste și este un manifest împotriva ororilor războiului, s-a exprimat în diverse zone ale artei, de la poezie, până la fotografie, sculptură sau pictură și s-a raspândit rapid în multe orașe din Europa, dar și în afara continentului, la New York.
Din 1919, mișcarea artistică Dada a început să își piardă din influență, odată cu apariția și consoliarea suprarealimsului, dar moștenirea sa a rămas o contribuție importantă în arta modernă și contemporană la fel ca promotorul său, Tristan Tzara, care a murit în decembrie 1963 în Paris.
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) și Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: Sept manifestes Dada (1924; Șapte manifeste Dada).
În 1920 s-a stabilit la Paris unde a urmat cursuri de chimie la Facultatea de Științe. Devine membru al Asociației studenților români din Franța. Colaborează la revistele avangardiste „Littérature”, „Proverbe”, „391”, „Canibale”, „Dada augrandair” și îi frecventează pe Giacometti, Picasso și Brâncuși.
În 1924 o întâlnește pe artista modernistă suedeză Greta Knutson (1899-1983). Se vor căsători în anul următor, în 8 august 1925, și vor avea un fiu, Christophe, născut în 15 martie 1927. Vor locui într-o casă construită din banii familiei Gretei, pe Montmartre, până în 1937 când cei doi se vor despărți. Separarea se va oficializa însă abia în 25 octombrie 1942.
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și distrugere, intră în activitățile mai constructive ale Suprarealismului. Și-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul și a intrat în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva reprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.


A trăit toți anii războiului în clandestinitate, publicând la foile Rezistenței franceze. La Toulouse, în 1944-1945, a fost președintele Centrului intelectualilor și tot atunci a avut acolo o emisiune radiofonică a Rezistenței franceze. Revine la Paris și, în colaborare cu Eugen Ionescu și Elena Văcărescu, scoate revista „La Roumanie libre”.
În anul 1961 a primit Marele Premiu pentru Poezie Etna Taormina.
Aventurile lui politice îl vor apropia de ființele umane și gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă și uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiției umane.
Lucrările sale de maturitate încep cu L’Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) și continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) și La Face intérieure (1953; Fața interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.
La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.
In amintirea marelui poet in fiecare an, are loc Simpozionului internațional și expoziția muzeală „TRISTAN TZARA ȘI CULTURA DADA ‘’de la Moinesti .
La intrarea in în municipiul Moineşti (dinspre Bacău) în cinstea lui Tristan Tzara şi a curentului artistic generat de acesta si celebrarea a 100 de ani de la naşterea artistului a fost ridicat un monument care fost realizat de sculptorul german de origine română Ingo Glass.

Va multumim .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *