Gara Mare din Targu –Ocna

Astazi va prezentam un alt obiectiv care trebuie promovat si anume ,,Gara Mare “ din orasul Targu Ocna .
Gara de la Târgu Ocna a fost cunoscută în trecut ca „Gara Mare” si a fost inagurata la data de 24 iunie 1884 .
Potrivit Cărţii de istorie a Căilor Ferate Române, staţia Tîrgu Ocna, cunoscuta in trecut ca ,,Gara Mare “ a fost proiectată de Anghel Saligny şi inaugurată la 24 iunie 1884, si a fost, pană în 1899, cap de linie. Aici se găseau magaziile care preluau mărfurile destinate tuturor localităţilor de pe Valea Trotuşului, de la Targu- Ocna până la Palanca.
Tot aici in aceasta gara a fost vazut Ion Creanga mancand sarmale cand astepta trasura spre Slanic Moldova in anul 1884.

Foto : Ciprian Gfoto


Datorita bogatiei zacamantului de sare de la Targu Ocna, Austro-Ungaria si Romania sunt interesate sa construiasca o cale ferata transcarpatica prin pasul Ghimes – Palanca, pe Valea Trotusului, care sa faca legatura intre Transilvania si Moldova .
În anul 1867 un consorțiu anglo-austriac s-a oferit să ia concesiunea construirii și exploatării liniei de cale ferată Ițcani-Galați, cu o ramură spre Iași și alta spre Târgu Ocna, dar guvernul român nu a acordat decât construirea liniei Ițcani-Roman, cu ramurile Pașcani-Iași și Verești-Botoșani .
In anul 1875 se concesiona construirea căilor ferate Ploiești-Predeal și Adjud-Târgu Ocna englezului George B. Crawley, deși pentru ultima linie Gr. Heliad făcuse o ofertă mai avantajoasă.


La inceput trebuia construita linia Ploiești-Predeal si ar fi trebuit realizată în paralel cu linia Adjud-Târgu Ocna iar prin Decretul Regal nr. 1099, din 16 aprilie 1881, se hotăra trecerea la construcția căii ferate de către Direcția liniei Adjud-Târgu Ocna, sub conducerea inginerului Anghel Saligny.
Pentru linia de cale ferata dintre Adjud și Târgu Ocna (1884) existau proiecte elaborate încă din deceniul anterior, de când ar fi trebuit ca acest tronson să fie executat în paralel cu cel dintre Ploiești și Predeal. Pentru stația terminus Târgu Ocna, în schimb, este întocmit un proiect nou, probabil cel mai elaborat și mai inovator din categoria „gărilor de imitație” și care pune în operă elemente decorative de fațadă (bosaje, ancadramente, cornișe) sunt utilizate într-un mod mult mai subtil și mai variat față de alte stații feroviare si este folosită la aceasta gara placarea cu cărămidă aparentă, procedeu ce va deveni curent în deceniile următoare.


De la „Gara Mare” de la Targu-Ocna plecau trasuri spre stațiunea Slănic -Moldova,renumita pentru izvoarele sale ,acestea ajungând în număr de 100 zilnic .
Pentru transportul sării de la salină la „Gara Mare” s-au folosit pentru puțin timp carele care a fost inlocuit cu furnicularul .
Anghel Saligny fost proiectantul „Teledinamicului de la Târgu Ocna” si a fost primului funicular din România, care a fost inaugurat la 1 februarie 1885 iar executarea construcției s-a realizat cu Arbenz și Wolff, reprezentanții Casei Adolf Bleichert din Leipzig.
,,Teledinamicul de la Târgu Ocna” a funcționat numai 11 ani (1 februarie 1885 – 30 octombrie 1896), funicularul fiind înlocuit de o linie de cale ferată industrială pentru transportul sării de la magaziile salinei Târgu Ocna la Halta CFR Salina. Funicularul transporta pe o distanță de 2.100 de metri, zece vagoane de sare (zece tone în total), 13 700 t/an, cu o viteză de 1,25 m/s. Calea de rulare era compusă din 4 cabluri din care, cele două de tracțiune erau fără sfârșit, având fiecare 72 fire de oțel x 1,4 mm (diametru total fiind 18 mm) și două cabluri fixe pentru circulația vagonetului plin, având 19 fire oțel x 6,2 mm (diametru total = 33 mm) și pentru circulația vagonetului gol, având 19 fire oțel x 4,8 mm (diametru total = 24 mm), fiind acționate printr-un sistem de scripeți de un motor cu abur, fabricat de atelierele Julius Soedung – Heyede – Hoerde din Germania, cu căldare verticală cu 25 de țevi fierbătoare.


Linia acestui furnicular traversa Dealul Fetelor până în gară iar instalatia a functionat până în anul 1886, când s-a infiintat si halta de miscare Salina, iar liniile de tren au ajuns, astfel, până în curtea salinei. Timp de 15 ani, statia Târgu Ocna a fost stație terminus .
În anul 1888 au început lucrările de terasament între „Gara Mare” și viitoarea haltă „Salina” până la magaziile de sare din salină, unde sarea se încărca direct în vagoane de cale ferată. După construirea tunelului de la „Cireșoaia” (1897-1898), calea ferată a fost prelungită până la Comănești și ulterior până la Ghimeș, lucrările fiind coordonate de inginerul Elie Radu .
In trecut Gara de la Targu-Ocna a avut un rol important pe Valea Trotusului ,aici s-au depozitat lemnul din pădurea Măgurii, păcura din Moinesti, Lucăcesti si Solont, cerealele si fructele si vitele .
In prezent, Halta Saline functioneaza doar ca statie de calatori, iar cei ce poposesc in aceasta gara sunt impresionati de arhitectura sa unica .

Va multumim .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *