Astazi va prezentam un alt obiectiv necunoscut publicului si cu o istorie a unui oras ,si anume Conacul Alecu Aslan de la Onesti ,astazi Clubul Elevilor .
Boierul Alecu Aslan se trăgea din vestita familie a domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan Ciaurul (1653 – 1658), părinţii căruia aveau moşii întinse, ajungând până departe pe Valea Bistriţei. Amintim faptul că acest domnitor a construit la Caşin o măreaţă curte, cunoscută şi sub numele de Casa Domnească, împreună cu Mânăstirea Caşin (1665) .
Iar tatăl lui Gh. Ştefan, logofătul Ştefan Dumitraşcu Ceaurul şi soţia sa, Maria Zeniica, s-au dovedit a fi buni creştini, au construit în satul Rădeana (comuna Ştefan cel Mare, jud. Bacău) o impunătoare biserică „Sfântul Mihail” în anul 1628.
Alecu Aslan purta titlul de hatman care era cumpărat de la Domnie contra unei sume de bani. Alecu Aslan s-a născut la începutul secolului al -XIX-lea, urmaş colateral al lui Vasile Ceaurul, fratele lui Gh. Ştefan si era fiul vornicului Constantin Aslan şi a unei surori a domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza (1822-1849) .
Se spune ca a avut o familie numeroasă in care a avut 8 băieţi şi 4 fete.
Boierul Alecu Aslan a avut şi patima cărţilor de joc, ceea ce l-a înglobat în datorii.
Facand o scurta incursiune in trecut, vom vedea că în anul 1774, Oneştiul serdarului Gh. Aslan era un sat mic având 31 de case şi 46 capi de familie, deci aproximativ 150 de locuitori. Între timp Oneştiul s-a mărit iar din anul 1793 si moşia aici era stăpânită de căminarul Constantin Aslan.
În noiembrie 1832 moşia Oneşti era deja stăpânită de Alecu Aslan iar hotarele aceste moşii erau întinse, iar curtea boierească se situa undeva pe şoseaua Oneşti-Adjud, satul fiind aşezat (mai mult) pe malul Trotuşului.
Odata cu trecerea timpului satul Oneşti se mărise considerabil, ajungând, după datele luate de pe o hartă militară rusească, întocmită în anii 1822-1829, la 107 gospodării cu 535 de locuitori .
O alta relatare despre satul Onesti de la 30 aprilie 1739 arată ca Mânăstirea Bogdana stăpânea deja numeroase pământuri în moşia Oneşti.
La 9 iunie 1765 domnitorul Grigore Ghica porunceşte armaşului Manolache, ispavnicul ţinutului Bacău să aleagă din partea Mânăstirii Bogdana si din moşia Oneşti răzeşii pe care o împresuraseră cu Mănăstirea Bogdana care va stăpâni aceste pământuri până spre mijlocul veacului al- XIX-lea, când le cedează, prin schimb, hatmanului Alecu Aslan”.
Cu trecerea timpului hatmanul Alecu Aslan începe o adevărată activitate pentru realizarea unor obiective îndrăzneţe, care vor înlesni trecerea lentă în epoca modernă. El s-a dovedit a fi şi un mare patriot, sprijinind cu hotărâre pe tinerii revoluţionari care militau pentru Unirea Principatelor şi formarea unei Românii libere şi independente .
La curtea sa din Oneşti, de multe ori se opreau sa puna tara la cale ,din care coborau (nu de puţine ori) renumiţii luptători, aşa cum au fost numiti Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza (viitorul domn al principatelor unite), Dimitrie Cracti, Radu Rosetti, C. Negruzzi .
Între anii 1840 şi 1841, boierul Aslan a fost şi ispravnic al ţinutului Bacăului si s-a implicat cu entuziasm şi în revoluţia de la 1848, făcând parte din Comitetul Revoluţionar din Moldova. S-a manifestat vehement împotriva armatelor ţariste pătrunse în Moldova .
Cu puţin timp, înainte de luptele de la Grozeşti (prin care armata revoluţionară maghiară condusă de generalul Bem a provocat o mare înfrângere armatelor ruseşti) Aslan ar fi cerut un număr considerabil de oşteni ruşi pentru seceratul grâului, dând colonelului ţarist o mare sumă de bani, în monede de aur. A făcut acest lucru intenţionat, fiind informat de sosirea unui detaşament de revoluţionari maghiaro-polonez şi dorea ca oastea rusească să fie luată prin surprindere şi distrusă. Pentru acest gest colonelul a plătit cu viaţa iar Aslan a avut de suferit. Patriotismul lui Aslan s-a manifestat şi cu prilejul alegerilor de deputaţi (din vara anului 1847) pentru Adunarea Obştească, unde un grup de boieri liberali, în frunte cu Răducanu şi Lazăr Rosetti, sprijiniţi şi de unele elemente ale burgheziei conduse de Zaharia Moldovanu, unul dintre agitatorii anului 1848, a provocat mari frământări.
În anul 1848, împreună cu Dimitrie Cracte (spătar), Aslan proclama solemn căderea domnitorului Sturza (1834-1849), înstituind o cârmuire de „obşte”, adică o formă de republica .
Această „Republică” de la Bacău a durat puţin, fiind lipsită de un sprijin real iar pentru acest lucru, Aslan este prins, încătuşat şi trimis în lanţuri la Mânăstirea Caşin.
In afară de acestea, Hatmanul Alecu Aslan, are merite deosebite pentru moştenirea lăsată oneştenilor de ieri şi de azi iar una dintre realizările sale principale a fost şi ridicarea unei noi biserici în locul celei vechi, ctitorită în anul 1766, care avea hramul Sf. Nicolae .
Noul lăcaş de cult a primit acelaşi hram „Sf. Nicolae”. Materialele rămase de la vechea biserică au fost mutate la construcţia bisericii „Sf. Dumitru” din satul Crucea de Piatră (azi cartier al municipiului Oneşti). Piatra de temelie a actualei biserici Sf. Nicolae din Oneşti a fost pusă în anul 1843. Se pare că la solemnitate a slujit şi episcopul Romanului, Meletie Lefter (1826-1844). Biserica a fost terminată în anul 1849, folosindu-se piatra din Grozeşti şi Prechiu, precum şi cărămidă. Au lucrat aici, pe lângă localnici şi mulţi robi ţigani aduşi de pe moşiile lui Aslan. Sfinţirea s-a săvârşit în anul 1849 de către un impunător sobor de preoţi, în frunte cu episcopul Romanului, Veniamin Roset (1844-1851).
Pentru oneşteni, cât şi pentru locuitorii Văii Trotuşului, Aslan a construit o impunătoare moară de piatră, în anul 1842, care a funcţionat 120 de ani. Ea a fost dărâmată în anul 1962. În locul ei s-au construit locuinţe. Moara a fost amplasată la capătul bulevardului Oituz, de astăzi.
Între anii 1833 şi 1840, Alecu Aslan a construit conacul boieresc (astăzi Clubul elevilor, de lângă parc). Aici se mai păstrează doar trei fotolii sculptate de pe vremea distinsului personaj. Tot acest hatman a creat parcul central.
La 2 februarie 1840, el se adresează Vistieriei Moldovei pentru a obţine un privilegiu de a ţine târg odată pe săptămână (pe moşia sa) şi şapte iarmaroace pe an, cu ocazia unor sărbători religioase. Aceste târguri se organizau cu mult succes în spaţiile libere dintre albia râului Trotuş şi cea a râului Caşin. Se vindeau printre altele şi produse din lemn, din ceramică, vite, cereale, mărfuri necesare uzului casnic, pânzeturi, etc. Aslan a mai înfiinţat şi o mare distilerie de alcool care prelucra anual o cantitate considerabilă de cereale .
In anul 1832 curtea boierească Aslan era undeva pe şoseaua Oneşti-Adjud, satul Oneşti fiind aşezat în mod haotic iar Aslan a trecut la înfăptuirea unor reforme de ordin administrative si astfel, locuitorii Oneştiului au fost „scoşi” la linie (adică la drum), fiind mutaţi pe şoseaua Oneşti-Braşov care era considerată vatra satului până în anul 1956.
Va multumim.
Preluare foto de pe www.OnestiOnline.ro