Astazi va prezentamun alt obiectiv turistic care trebuie promovat si anume izvoarele minerale din statiunea Slanic Moldova .
Statiunea Slănic Moldova este situată pe versantul estic al Carpaților Orientali (în masivul Nemira) la înălțimea de 530 m pe valea pârâului Slănic. Orașul se desfășoară într-o depresiune acoperită de păduri de foioase și conifere. Slănic-Moldova, (Județul Bacău) este așezat pe râul Slănic (un afluent al Trotușului), la poalele Munților Nemira (Carpații Orientali), altitudine 530 m, într-o vale înconjurată de păduri de fagi și brazi, la 84 km sud-vest de Municipiul Bacău (reședința Județului Bacău).
Stațiune cu sezon permanent, cu o climă intramontană-depresionară temperată, cu un aer pur, lipsit de praf și particule ce pot provoca alergii, și bogat în aerosoli rășinoși și ioni negativi. Temperatura medie anuală este de 7,4°C .
Cea mai veche menționare provine din anul 1757 când acest teritoriu aparținuse domnitorului Constantin Cehan Racoviță, fiul domnitorului Mihai Racoviță. Mai târziu, Serdarul Mihalache Spiridon, numit și Serdarul Mihăilucă, slujitor al domnitorului, a luat în arendă moșia domnească. La începutul arendei nu se cunoștea valea decât de vânători curtii domnesti .
Stațiunea este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale, izvoare descoperite încă din anul 1800. În 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar în anul 1877 au apărut primele instalații balneare.
Primul izvor de apă minerală a fost descoperit în anul 1800 de Mihai Spiridon în timpul unei vânători de urși în pădurile din apropiere remarcand gustul sarat al acestui izvor . Cu alta ocazie Mihai Spiridon a mai descoperit inca doua izvoare in apropierea primului izvor .
Primul izvor l-a denumit „Izvorul No. 1” iar pe celelalte două „No. 2” și „No. 3” iar în anul 1807 s-au mai găsit și altele.
În anul1816 mitropolitul Veniamin Costache și alți boieri au vizitat locul. În următoarea perioadă Mihalache Spiridon a obținut voia de de la Scarlat Callimachi de a strămuta 12 țărani pe valea Slănicului, scutindu-i de bir. Peste zece ani numărul coloniștilor a ajuns la 27 sub domnia lui Mihail Sturza iar în anul 1836 la 50. În același timp antreprenorul băilor a fost obligat a construi 6 camere pentru pacienți iar locuitorii din Slănic, valea Oituzului și împrejurimi întemeiază Satu Nou și Cerdac.
În anul 1840 autoritățile au confiscat domeniul serdarului iar construcțiile realizate până atunci au început să se deterioreze iar Grigore Alexandru Ghica a hotărât să doneze în anul 1851 proprietatea, unde se mai descoperiseră izvoarele No. 6 și 7, către Epitropia Sfântul Spiridon din Iași, cu o avere însemnată, pentru a îngriji și dezvolta stațiunea. În trecut, proprietatea mai fusese încredințată epitropiei de către Cehan Racoviță, spre sfârșitul vieții sale .
Izvorul No. 1 a fost numit de către serdarul Mihăilucă „Sf. Mihai”, iar în anii următori, fiul acestuia, Mihail Nastasache a descoperit alte 7 izvoare minerale la poalele dealului Măgura, întemeindu-se a doua stațiune de pe valea Slănicului „Băile Nastasachi” din Târgu Ocna. În vara anului 1839 izvorul No. 4 de la Slănic a fost numit „Sf. Ana” iar izvorul No. 5 „Sf. Pantelimon” iar peste 5 ani un nou izvor descoperit (No. 6) a fost denumit „Alecu Ghica”, după numele domnitorului Moldovei de la acel moment .
După trecerea în posesia epitropiei, izvorul No. 7 descoperit în anul 1852 a fost denumit „Sf-ta Aglaia” iar izvorul No. 1 bis „Alexandru” .
Odată donată stațiunea către eforia casei Sfântul Spiridon, s-a început un proces de dezvoltare. În această perioadă s-au construit hotelurile „Racoviță” (între anii 1887-1912 în amintirea donatorului de pământ), „Puf”, „Cerbu”, „Zimbru”, „Nemira”, „Florilor”, „Oituz”, „Camelia” și numeroase vile. S-a început regularizarea cursului apei Slănicului prin îndiguiri și construcția de poduri și podețe. S-au captat apele izvoarelor, s-a inaugurat izvorul „Sfântul Spiridon” în anul 1895, s-au construit instalații moderne de de băi, inhalații, pulverizații s-a ridicat cazinoul dotat cu săli de teatru și concert, saloane de bal și jocuri .
În anul 1852 s-au efectuat primele teste chimice, până atunci apele fiind întrebuințate la întâmplare iar în anul 1877 au apărut primele instalații balneare. De-a lungul timpului, calitățile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obținute la expozițiile internaționale de la Paris, Viena sau Frankfurt pe Main. Specialiștii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary, Marienbad, Aix-la-Chapelle, Vichy, Aix-les-Bains .
În anul 1891 stațiunea a fost vizitată de Carol I, rămânând impresionat de cele văzute. În perioada anilor 1890-1916 a devenit cea mai de renume stațiune balneoclimaterică din țară.
Locul a fost vizitat de personalități ale vremii: Wilhelm de Kotzebue, consulul Rusiei în Moldova, Nicolae Gane, scriitori ca Ion Creangă, Alexandru Vlahuță și alții. La vârsta de 8 ani, George Enescu a susținut primul său concert la vioară în stațiune.
La construcția șoselei Târgu Ocna-Slănic în anul 1890 a contribuit și inginerul Elie Radu, obiectivul necesitând numeroase poduri, viaducte, ziduri de sprijin, aparători contra apelor, parapeți pe marginile râpelor, etc .
La sfârșitul secolului al XIX-lea, existau pe teritoriul actual al orașului satele Cerdac și Băile Slănic, în cadrul comunei Târgu Trotuș din plasa Trotușul a județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează înființarea în aceeași plasă a comunei Slănic, cu satele Băile Slănic, Biserica, Satu Nou și Cerdac, având în total 215 locuitori.
În timpul teatrului de operațiuni militare din Primul Război Mondial stațiunea a fost distrusă, izvoarele, hotelul „Racoviță” și diferite vile fiind ruinate .
Distrugerile masive create în timpul războiului au făcut imposibilă refacerea ei la scurt timp, lucrările începând abia în anul 1922. Eforia Sf. Spiridon a hotărât, prin comisia formată din epitropul Gr. Teodoru, generalul doctor Vicol și inginerul Balș concesionarea stațiunii pe un anumit număr de ani unei societăți străine și în acest sens s-au realizat câteva licitații, fără rezultat deoarece ofertanții aveau pretenții cu care eforia nu era de acord, cum ar fi concesionarea jocurilor de noroc.
In următorii ani s-a restaurat Casa Administrației băilor cu 19 camere, hotelul „Dobru” cu 14 camere și casa mică de băi. S-au dezgropat osemintele eroilor căzuți în diferite locuri și s-a amenajat Cimitirul Eroilor. Ulterior tot prin concesiune s-a construit de către domnul Tomescu hotelul Central cu 3 etaje de lângă administrație, s-au adăugat 150 de bănci în parc iar cazinoul, dotat cu sala de muzică și cu pavilionul restaurant, a fost restaurat.
S-a refăcut analiza apelor minerale pentru băi și pentru băut.
În ultimele luni al celui de-al Doilea Război Mondial, la vila „Rica” a avut reședința generalul colonel Johannes Frießner, comandantul Grupului de armate germane „Ucraina de Sud”. Devenind oraș de frontieră cu ocazia Dictatului de la Viena, la hotelul „Racoviță” a fost adăpostit Comandamentul german al frontului „Ucraina de Sud”, retras rapid în a doua zi după 23 august 1944.
După naționalizarea din anul 1948 stațiunea intră într-o nouă etapă de dezvoltare, construindu-se clădiri noi și extinzându-se rețelele de apă și încălzire. S-a înființat o linie permanentă de autobuze între Târgu Ocna și stațiune iar în anul 1964 s-a introdus televiziunea prin intermediul unui releu montat în apropiere.
In anul 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, și-a schimbat în timp numele în Băile Slănic, după satul de reședință, și a căpătat statutul de oraș raional; la rândul său, satul Biserica (sau Biserica-Slănic) a fost rebotezata în anul 1964 în Cireșoaia. În anul 1968, orașul a revenit la județul Bacău, reînființat și și-a schimbat denumirea în Slănic-Moldova .
Va multumim .
Foto realizat de Slanic Moldova Oficial