Astazi continuam calatoria noastra prin judetul Bacau, spre un alt obiectiv turistic care este si monument istoric ce trebuie vizitat si anume, Biserica din lemn Cuvioasa Paraschiva din comuna Rachitoasa .
Veche aşezare, Răchitoasa a fost atestată documentar la 15 aprilie 1607, într-un act de danie al domnitorului Simion Movilă. „Legenda spune că aici, pe Valea Zeletinului, creştea multă răchită. De la acest arbore şi-ar fi luat denumirea satul Răchitiş. Dinspre Răchitiş, se pare, ar fi venit oamenii încoace, spre mănăstire, închegând actuala vatră a satului Răchitoasa .
Astazi vom face un mic popas pe malul Zeletinului, la Rachitoasa unde in a doua jumatate a sec. al-XVII-lea, clucerul Enache, a ridicat o biserică din lemn ce a rezistat până în zilele noastre.
Biserica a fost construită din lemn de stejar, de stolnicul Enache Clucerul, în partea de nord-vest a satului, în imediata apropiere a actualei mănăstiri de la Răchitoasa. Istoria ctitoririi sale coboară până în cea de-a doua jumătate a secolului al -XVII-lea. In anul 1677, Enache, mare clucer (dregător care răspundea de depozitele şi magaziile domneşti în perioada medievală ) a construit, din lemn de pe loc, bisericuţa de lemn, pentru a servi drept schit Mănăstirii Răchitoasa. 20 de ani mai târziu, fiul clucerului, Ilie Ianache Ţifescu, construieşte o biserică nouă, de zid, ce se poate vedea şi astăzi. În timp, odată cu lucrările de refacere ale mănăstirii, bisericuţa de lemn a rămas în afara zidului de incintă, fiind strămutată de acolo în anul 1922, când a devenit biserica de cimitir a satului Răchitoasa.
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva“ de la Răchitoasa este construită din bârne de stejar, aşezate pe talpă de stejar şi temelie de piatră de râu şi încheiate la colţuri „în căţăi“. La două treimi de talpă se remarcă brâul în chip de frânghie răsucită ce încinge bisericuţa, element arhitectural specific vechilor biserici moldoveneşti. Acoperişul, de şindrilă, se sprijină pe console – „cultuci“, aşa cum li se spune în zonă.
Tot la exterior se remarcă pridvorul deschis, sculptat cu deosebită măiestrie. Pe stâlpişorii săi se pot observa registre sculptate „în unghioară“. Un alt element extrem de valoros este portalul de la intrare, decorat cu acolade deasupra, iar de o parte şi de alta a uşii cu un motiv foarte rar – săgeata Sfântului Ilie, după cum explică cercetătorul Dorinel Ichim într-un studiu asupra bisericilor de lemn din judeţul Bacău.
Bogăţia de decoraţiuni a exteriorului este completată de elemente sculptate în „săpătură cu floare“ din jurul ferestrelor.
La interior bârnele au fost tencuite şi văruite în alb, conferind bisericuţei aerul cald al unei odăiţe din casa bunicilor.
In patrimoniul bisericii s-au păstrat cărţi de cult din secolul al -XIX-lea, precum şi câteva icoane vechi, cele mai multe de la 1864 iar multe dintre cărţile vechi au fost duse la Muzeul Mănăstirii Bogdana .
Va multumim .