Astazi continuam calatoria noastra prin Judetul Bacau, spre un alt obiectiv turistic mai putin cunoscut publicului care trebuie vizitat si anume ,,Biserica din lemn Vovidenia cu hramul ,,Intrarea in Biserica a Maicii Domnului ‘’ de la Luncani din comuna Margineni .
Satul Luncani e pomenit pentru prima dată într-un act al domnitorului Alexandru Lăpuşneanu iar numele aşezării ar proveni, aşa cum spune legenda, de la una dintre cele mai vechi familii ale aşezării – Luncanu, precum şi de la vecinătatea cu lunca râului Trebeş. „I s-a spus mai întâi «satul din Luncă», apoi Luncani“.
Nu departe de Bacău, în mijlocul Luncanilor, într-o poiană de la piciorul Dealului Stanca, lemnul stejarilor din codrii falnici de odinioară a luat chip de biserică .
Biserica din lemn de la Luncani a fost ctitorita de catre razesul Konatantin Tumurug din Luncani. Deasupra usii de la intrarea in biserica au fost daltuite initialele numelui acestuia „K” si „T”, de o parte si de alta a initialelor domnului „IS” „HS”.
Un document din 1786 mentioneaza ca feciorii lui Konstatnin Tumurug au daruit toata partea lor din mosia Marcesti manastirii Luncani, ridicând si o biserica acolo. Dar nu numai lemnul dur de stejar a pastrat timp de 240 de ani inscriptia cu pricina, ci si cele doua clopote poarta inscriptia turnata in litere chirilice de bronz, dupa cum urmeaza: „Acest clopot s-au facut: anu 1777, Vovidenie”. Pe clopotul mare, o inscriptie: Acest clopot s-au prefacut prin cheltuiala preotului Gheorghe ot Luncani anul 1777.” Biserica de lemn de la Luncani se inscrie in categoria celor moldovenesti cu planul treflat, având absidele laterale pe trei laturi, iar cea a altarului pentagonala, decrosata. Biserica are pridvor deschis cu stâlpi sculptati diferit, cu turn clopotnita deasupra, ancorat in sarpanta acoperisului. Constructia este pe o temelie si un soclu din piatra de râu a carui inaltime ajunge in partea cea mai inalta de panta pâna la 1,20 m.
Pardoseala pridvorului e din piatră trovant, acele pietre despre care se spune că cresc singure, luând cele mai bizare înfăţişări. Conform unor legende se spune ca : „E un deal aici, la noi, Tocila, unde cresc asemenea pietre iar oamenii le-au adus, le-au tăiat felii şi au făcut pardoseala “din aceste pietre .
Peste temelia din piatra uscata (fara mortar) a fost asezata talpa incheiata in „clestatura”, cioplita din topor, inlocuita in 1921 cu cea care este si astazi. Peste talpi se aseaza bârnele lungi de stejar, dispuse in cununi orizontale, fiind incheiate la capete sau la colturi „in incheieturi”. Aceasta tehnica de construit case sau biserici din lemn este cunoscuta in literatura europeana de specialitate sub numele de „Blockbau”.
Din loc in loc, aceste bârne sunt „cusute”, adica strapunse pe verticala, doua câte doua cu cepuri din inima de brad pentru a le da o mai mare stabilitate. Se mai poate observa ca din loc in loc bârnele au niste gauri facute cu sfredelul, fiind lasate neastupate. Aceasta se intâmpla când lemnul nu este bine uscat si se fac aceste orificii pentru ca bârna „sa rasufle”. Un brâu median sapat in relief, in forma de funie (frânghie) inconjoara biserica. Despre acesta se crede ca este brâul ocrotitor al Maicii Domnului. Acoperisul inalt al bisericii este in sarpanta, croit in trei „ape” (scurgeri), in cea de a patra fiind incorporat turnul clopotnitei.
De sub acoperis se zaresc prelungirile capriorilor, rotunjite sub forma botului de cal. Bagdadia este sculptata in registre de denticuli, daltuituri in unghiuri drepte si santuituri. Un pridvor deosebit de interesant, situat pe latura de vest, pardosit cu uriase dale de piatra, adaposteste intrarea in biserica. „Pridvorul bisericii din Luncani – apreciau arhitectii Titu Elian si Ioana Cristache Panait – construita in 1777 constituie de asemenea un exemplu demn de amintit. El are stâlpii diferit ciopliti, cu torsade sau motive geometrice, cu baze si capitele delicat ornamentate si arcade bogat decorate.” Pronaosul, de forma dreptunghiulara, are o bolta pe plan dreptunghiular din fâsii curbe care se intersecteaza sus cu tavanul drept.
Naosul este acoperit cu o bolta semicilindrica, racordata pe vest si pe est cu fâsii curbe la grinzile de nastere, ornate cu frânghii, zig-zaguri, denticuli. Trecerea din pronaos in naos se face printr-un perete despartitor, unde sunt marcate doua deschizaturi laterale si una centrala. Dintre cele 15 strane lucrate din lemn, dulghereste, sculptate cu rozete, vârtejuri si torsade, una are o inscriptie daltuita in lemn cu slove chirilice. “… eu Vasile Dascal am scris 1788”.
Catapeteasma din lemn de tei are bogate decoratiuni din ipsos reprezentate de funii, rozete, flori, frunze si ciorchini de struguri, toate vechi simboluri crestine. Masa sfântului altar a fost cioplita dintr-un trunchi gros de stejar peste care s-a aplicat un blat gros din dulapi de stejar.
În decursul timpului, biserica a fost reparată în mai multe rânduri: în anul 1884, în 1921, când s-a înlocuit partea şubredă a tălpii, precum şi în anii 1950 ai secolului trecut, când restaurarea s-a făcut sub directa şi atenta îndrumare a arhitectului Titu Elian, autor, alături de Ioana Cristache Panait, al singurului studiu despre bisericile de lemn din Moldova, publicat în 1972. „Ultimele reparaţii s-au făcut în anul 2003, când s-a înlocuit şindrila de pe acoperiş.
Aceasta biserica de lemn se află la doar 15 kilometri distanţă de Bacău, pe drumul ce leagă reşedinţa de judeţ de Moineşti.
Va multumim .
Foto : Sorin Dediu